marți, 13 decembrie 2011
Scrisoare catre sora mea mai mica !
Azi ai implinit frumoasa varsta de 18 ani ! si pentru tine ziua majoratului este la fel de importanta si fericita , plina de surprize :X. In aceasta zii iti urez surioara mea sa ai parte de tot ce e mai bun pe aceasta lume, sa ai parte de multa sanatate, fericire si mult succes in noul an. Vreau sa stii ca pentru mine acesti 18 ani petrecuti alaturi de tine au fost , sunt si vor fii in continuare cei mai fericiti ani pentru ca alaturi de tine am trait cele mai frumoase clipe ale vietii mele, clipe care au reprezentat bucurie, copilarie, fericire, adolescenta , dar si clipe mai putin placute, momente triste, momente penibile , insa toate acestea constituie astazi placute AMINTIRI...De altfel, draga mea sora, tu pentru mine reprezinti un adevarat model pentru ca ai reusit sa treci prin atatea. Sunt mandra de tine atat din punct profesional cat si emotional, sufletesc. Ar fii multe de spus, dar simt ca nu-mi ajung aceste pagini.
Vreau doar sa sti ca te iubesc foarte mult si mi-e foarte dor de tine !!!
sâmbătă, 10 decembrie 2011
Afirmatie despre copilarie !
In opinia mea afirmatia lui Mihai Ralea "Totul se schimba , afara de nevoia noastra de copilarie" este adevarata deoarece odata cu trecerea timpului ne schimbam, insa dorinta de a ne intoarce mereu spre copilarie ramane aceasi.
In primul rand, desi ne schimbam gusturile, obiceiurile, activitatile, stimtim mereu o dorinta arzatoare de a ne intoarce la perioada copilariei, acea perioada cand reuseam sa ne bucuram de lucruri simple, ne entuziasmam si credeam in visurile noastre.
Un exemplu ar putea fi chiar Ion Creanga care prin povestile din "Amintiri din copilarie" a reusit sa readuca la viata si sa-si impartaseasca amintirile legate de copilarie cu noi toti. Sunt sigura ca dorinta de a lasa scris toate pataniile din copilarie a fost una arzatoare, o dorinta mistuitoare ca lumea sa stie si sa aprecieze copilaria.
In al doilea rand, copilaria este o stare spirituala de care avem nevoie la orice varsta, un optimism inocent care ne ajuta sa trecem mai usor peste greutatile vietii.
Nu stiu daca ati observat o dorinta mistuitoare a adultilor de a-si petrece weekend-ul uitandu-se la TOM si JERRY sau atunci cand se aproprie Craciunul se imbraca in MOS CRACIUN, isi pun in functiune vechiul trenulet primit la o varsta frageda. De ce credeti ca fac toate aceste lucruri? Deoarece si eu sunt copii, copii care se bucura de micile atentii ale trecutului, copii care-si doresc sa fie copii mai mult si care se intorc la copilarie cu ajutorul propriilor copii.
In concluzie afirmatia lui Mihai Ralea este adevarata.
In primul rand, desi ne schimbam gusturile, obiceiurile, activitatile, stimtim mereu o dorinta arzatoare de a ne intoarce la perioada copilariei, acea perioada cand reuseam sa ne bucuram de lucruri simple, ne entuziasmam si credeam in visurile noastre.
Un exemplu ar putea fi chiar Ion Creanga care prin povestile din "Amintiri din copilarie" a reusit sa readuca la viata si sa-si impartaseasca amintirile legate de copilarie cu noi toti. Sunt sigura ca dorinta de a lasa scris toate pataniile din copilarie a fost una arzatoare, o dorinta mistuitoare ca lumea sa stie si sa aprecieze copilaria.
In al doilea rand, copilaria este o stare spirituala de care avem nevoie la orice varsta, un optimism inocent care ne ajuta sa trecem mai usor peste greutatile vietii.
Nu stiu daca ati observat o dorinta mistuitoare a adultilor de a-si petrece weekend-ul uitandu-se la TOM si JERRY sau atunci cand se aproprie Craciunul se imbraca in MOS CRACIUN, isi pun in functiune vechiul trenulet primit la o varsta frageda. De ce credeti ca fac toate aceste lucruri? Deoarece si eu sunt copii, copii care se bucura de micile atentii ale trecutului, copii care-si doresc sa fie copii mai mult si care se intorc la copilarie cu ajutorul propriilor copii.
In concluzie afirmatia lui Mihai Ralea este adevarata.
Scrisoare catre ROMANIA cu ocazia zilei de 1 DECEMBRIE
Draga prieten din trecut,
Ma aflu pe veranda casei in aerul rece al iernii. E 1 Decembrie 2011. Au trecut 93 de ani de la infaptuirea sau mai bine zis de la Unirea de la 1918.
Draga prietene, daca ai sti cate s-au intamplat in toti acesti ani ai fi uimit . Ai fi interesat sa afli cum totul a evoluat intr-un ritm atat de alert, cum tehnologia a inceput incet, incet sa inlocuiasca oamenii si cum armata tarii care in urma cu 93 de ani lupta pentru Unire, acum lupta pentru apararea altor tari.
Ar fi timpul, bunul meu prieten, sa-ti fac cunostiinta cu Romania zilelor mele, o Romanie plina de calitati si defecte, probabil putin mai buna decat Romania din 1918.
Pentru mine Romania reprezinta o floare inca nedeschisa. Desi multi refuza sa creada, Romania noastra este o tara frumoasa, plina de resurse naturale care uneste multe parti de relief. Ce Romanie frumoasa ! Pacat insa ca multi nu stiu sa o aprecieze, sa o iubeasca pentru ceea ce este. Pentru mine, Romania este tara mea de suflet, tara in care m-am nascut, am crescut si am primit o educatie buna. De altfel, Romania semnifica un ansamblu istoric, cultural, cu atatea orase pline de istorie si atatea cladiri care spun fiecare in sine cate o poveste.
Acum inteleg dragul meu prieten cum acea zi reprezinta pentru tine o zi minunata, plina de glorie. Parca te vad acum 93 de ani cantand imnul unirii, parca te vad cum stai mandru in mijlocul prietenilor, bucurandu-te de victorie. Din nefericire multe s-au schimbat si mai ales starea de spirit de acum multi ani. De ce atunci oamenii aveau speranta, de ce luptau ca sa-si indeplineasca idealurile, de ce atunci oamenii isi aparau tara chiar cu propria viata, iar acum pentru multi Romania constituie doar o sala de asteptare a unui mare aeroport care e gata sa duca romanii pe alte meleaguri? Imi pare rau sa vad cum pentru multi Romania este acum NIMIC.
Astazi, draga prietene , este la fel ca in fiecare an. Drapelurile tarii atarna pe la balcoane, armata defileaza, insa doar atat. Fericirea, speranta au disparut, a ramas doar o fatada a acelei zile de 1 Decembrie 1918.
Cu drag si cu regretul de a nu te fi cunoscut.
Ma aflu pe veranda casei in aerul rece al iernii. E 1 Decembrie 2011. Au trecut 93 de ani de la infaptuirea sau mai bine zis de la Unirea de la 1918.
Draga prietene, daca ai sti cate s-au intamplat in toti acesti ani ai fi uimit . Ai fi interesat sa afli cum totul a evoluat intr-un ritm atat de alert, cum tehnologia a inceput incet, incet sa inlocuiasca oamenii si cum armata tarii care in urma cu 93 de ani lupta pentru Unire, acum lupta pentru apararea altor tari.
Ar fi timpul, bunul meu prieten, sa-ti fac cunostiinta cu Romania zilelor mele, o Romanie plina de calitati si defecte, probabil putin mai buna decat Romania din 1918.
Pentru mine Romania reprezinta o floare inca nedeschisa. Desi multi refuza sa creada, Romania noastra este o tara frumoasa, plina de resurse naturale care uneste multe parti de relief. Ce Romanie frumoasa ! Pacat insa ca multi nu stiu sa o aprecieze, sa o iubeasca pentru ceea ce este. Pentru mine, Romania este tara mea de suflet, tara in care m-am nascut, am crescut si am primit o educatie buna. De altfel, Romania semnifica un ansamblu istoric, cultural, cu atatea orase pline de istorie si atatea cladiri care spun fiecare in sine cate o poveste.
Acum inteleg dragul meu prieten cum acea zi reprezinta pentru tine o zi minunata, plina de glorie. Parca te vad acum 93 de ani cantand imnul unirii, parca te vad cum stai mandru in mijlocul prietenilor, bucurandu-te de victorie. Din nefericire multe s-au schimbat si mai ales starea de spirit de acum multi ani. De ce atunci oamenii aveau speranta, de ce luptau ca sa-si indeplineasca idealurile, de ce atunci oamenii isi aparau tara chiar cu propria viata, iar acum pentru multi Romania constituie doar o sala de asteptare a unui mare aeroport care e gata sa duca romanii pe alte meleaguri? Imi pare rau sa vad cum pentru multi Romania este acum NIMIC.
Astazi, draga prietene , este la fel ca in fiecare an. Drapelurile tarii atarna pe la balcoane, armata defileaza, insa doar atat. Fericirea, speranta au disparut, a ramas doar o fatada a acelei zile de 1 Decembrie 1918.
Cu drag si cu regretul de a nu te fi cunoscut.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)